Geneza

A fost odată ca niciodată un tărâm în care era pururi lumină, iar de cealaltă parte, un alt tărâm în care noaptea nu se sfârșea vreodată. Primul se numea „𝐝𝐞 𝐌𝐢𝐚𝐳𝐚̆𝐙𝐢” și emana o lumină puternică în Univers, iar sub el domnea umbra rocăroasă de la „𝐌𝐢𝐚𝐳𝐚̆𝐍𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞”. 

Din cauza luminii puternice de la MiazăZi, Raza a născut singură un voinic, pe fiul ei: Craiul Dimineții, zis și Răsărit. I-a dat drumul în lume, pentru a găsi singura comoară pe care nu o poți vedea, ca să-i poată salva regatul. Craiul a devenit o legendă printre muritori, iar apoi s-a aventurat să cunoască zmeii și zânele lumii sale. A întâlnit cele 3 făpturi supranaturale de la MiazăZi, care i-au oferit indicii pentru a descoperi comoara căutată.

Ajungând spre marginea prăpastiei, Craiul a descoperit Ochiul Atotvăzător, care i-a arătat o fată frumoasă dintr-o altă lume, ce emitea o strălucire neasumită dintr-o ceață densă. Atunci, Răsărit a știut că EA este comoara pe care o caută și a trecut prin Portalul Divin, spre celălalt tărâm.

El nici nu își imagina că aici există regatul de MiazăNoapte, cârmuit de către Faur.  Se spune că regele umbrei și-a construit o fiică fantastică în atelierul său, pe care o iubea atât de mult, încât ea lumina în întunericul lor veșnic. Atunci a ridicat-o în brațe și a lipit-o deasupra lumii sale, pentru a aduce un strop de strălucire. Oamenii au numit-o 𝐋𝐮𝐧𝐚 și s-au închinat înainte sa. De fiecare dată când lui Faur  îi era dor de ea, pe cer mai apărea o stea, iar lumea lor mai primea încă o licărire de speranță, de unde a apărut și această vorbă pe care o folosim și astăzi. 

Răsărit întâlnește și cele 3 entități legendare de la MiazăNoapte, depășește probele, alege mereu cărarea mai puțin umblată și face bine pe unde poposește. Află unde se găsește piramida de aur și totodată sufletul acestui regat, fiindcă doar când călcai pe prima treaptă ți se arăta construcția fantastică. Faur  îl așteaptă la poartă, iar fiindcă a auzit doar lucruri bune despre izbândele lui Răsărit, acceptă să îi dea comoara fără luptă, însă îl testează. Craiul trebuie să aleagă dintre 2 nestemate, să o ghicească pe cea adevărată. Una e o bijuterie nemaivăzută din aur, alta o sculptură în cărbune. El alege cărbunele, întrucât nu a mai văzut vreodată acest material și trece proba.

Faur se bucură și i-o arătă pe Luna prin vârful piramidei și îi dă Calul său Fermecat, pe numele său Văzduh, ca să ajungă la ea și să o ducă la MiazăZi, să-i fie soție. Calul plutește ca vântul și ca gândul și ajung la Luna într-o clipită, dar în momentul în care Răsărit și Luna își ating vârful degetelor, se creează o reacție chimică intensă, ce se transformă într-o furtună. Din norii groși plouă cu smoală și cade un Fulger, care se îndrăgostește de zână la prima vedere. Fulger o înșfacă și o răpește pentru a-i fi lui soție, iar Craiul galopează pe cal, printre nori, pentru a-i ajunge. 

În acest timp, Luna îi aruncă o rază din părul ei Craiului, iar acesta se prinde și se trage de ea, pentru a prinde fulgerul din urmă. Îl ascunde pe acesta în calul său, care prinde acum puterea de a-l transporta ca prin magie la MiazăZi. Ajunși acolo, și Luna trece printr-o încercare asemănătoare a Craiului, pe care și ea o depășește cu brio. Este pusă de Raza să aleagă dintre un pahar cu apă neagră și alta cu aur lichid. Luna și le toarnă pe ambele în palme și le bea din acest amestec. După aceasta, Raza le dă binecuvântarea să se sărute. Din dragostea lor s-a născut Mama Natură, care a creat Copacul Vieții și a împrăștiat în lung și-n lat vegetația prin pruncul ei, Arin – Pui de Codru.

În acel moment, Tărâmul de la Miazăzi și cel de la Miazănoapte se unesc devenind unul singur, iar cele două discuri devin o sferă. În fiecare zi, de atunci înainte, Craiul Dimineții tăia întunericul de la MiazăNoapte cu sabia sa de lumină, aducând zorile. În timp ce soarele răsărea la Miazănoapte, avea loc apusul  la MiazăZi, iar Luna veghea dintre constelațiile horoscopului. Cele două rase au trăit împreună, iar după generații întregi, locuitorii devin o singură rasă mixtă. Aurul și Umbrele se transformă în plante vii, fire de iarbă, arbori imeși și flori. Creaturile sălbatice se preschimbă în țesut organic. Zânele și Zmeii prind puteri noi și ajută fiecare la înfăptuirea Lumii Noi.

În inima celor 2 lumi suprapuse și totodată împrejurul Copacului Vieții, crește e o pădure deasă de lemn, botezată CODRU. Aici, o dată pe an, cântă Pasărea Măiastră timp de trei zile, iar oamenii se strâng în jurul ei pentru a sărbători această uniune a tărâmurilor. Oamenii au botezat această pasăre Muzica. Pentru ca universul CODRU să existe întotdeauna, Craiul Dimineții trebuie să o sărute pe Luna la  venirea zorilor, dar și în fiecare seară, pentru a primi putere să pună răsăritul și apusul acolo unde le este locul pe cer. 

Nici nu se așteptau că după câte secole de pură armonie, un mesager al schimbării le va bate la ușă. Dintr-un Univers Paralel, se apropia NOR, un balaur metalizat, aducându-le darul cu cel mai scump preț: tehnologia. Dar asta e o povește nouă, iar pe la gene plouă. Și-am încălecat pe-o dorință și v-am spus povestea cu iscusință. Somn ușor, bătrâni, adulți, copii, fiindcă mâine răsare altă zi.

„CODRU” ESTE LUMEA PREZENTĂ, CARE EXISTĂ DIN MOMENTUL ÎN CARE TĂRÂMUL DE MIAZĂZI SE SUPRAPUNE CU CEL DE MIAZĂNOAPTE, IAR CELE 2 DEVIN UNUL SINGUR. TĂRÂMUL DE AUR ȘI TĂRÂMUL UMBRELOR SE PRESCHIMBĂ, DIN 2 DISCURI PLATE, AFLATE CA ÎN OGLINDĂ, ÎNTR-O SINGURĂ SFERĂ, ÎN CARE ACUM DOMNEȘTE  BEATITUDINEA NATURII.